Salata de filme

      A fost odata ca intotdeauna si niciodata un Steven Seagal. Acelasi, cum si-l imaginau mamele noastre cand au descoperit televiziunea de la sarbi: badass calm si carismatic cu explozie intarziata. Aparent e si retro, ca si-a pastrat aceeasi imagine de 20 de ani incoace. Imi aduc aminte de primele filme pe care le-am vazut cu el, pe vremea cand era Nico si nu purta seapca sau batic de cartier ca sa-si ascunda chelia sub coolness-ul care-l incerca in tentativa de a area credibil si veritabil din strada. Era politist, era smecheros rau, pe vremea aia inca mai incasa si lovituri si nu era indestructibil... Zic asta pentru ca orice fan Seagal care se respecta ii cunoaste evolutia in mitul invulnerabilitatii.

    Acum, cu cat a inaintat mai mult in varsta, n-o mai ia in freza. Pesemne, e prea experimentat... Cine stie? Ideea de baza e ca dupa vreo 5 ani in care tot ce-a filmat a mancat balega de cal aburinda, acum a aparut A dangerous man. (cu un surprinzator aproape 6 nota pe imdb)

     Povestea e cam aceeasi cu toate filmele lui, urmand probabil propria-i reteta de succes, din epoca de aur a anior 80. Baiatu' bun, fost militar / politist, e bagat la pusarie pentru ceva inscenare. Nu cracneste, nu se vaita, mai ca-ti lasa impresia ca el de fapt chiar vrea sa fie acolo. Cine stie, poate-i plac baietii... In fine, intr-un final, iese. Si iarta da' nu uita. Caracterul "razbunator" intr-una sau mai multe valente a fost intotdeauna prezent in filmele lui Seagal (inclusiv in seriile cu "Nico" si "Sechestrati in ...") si nu lipseste nici de aici.

     Diferenta e ca dupa rahateala lui anterioara in care se simte samurai intre zombie epileptici de origine mioritica (da, juma' de distributie din Against the dark  - un 3.4 supraevaluat de nostalgici -  e alcatuita integral  de romani; Claudiu Bleont chiar are caeva replici, jucand un savant nebun cu fiica infectata), filmu' asta chiar pare reusit. Bine, nu-i chiar atata de reusit, da' sa-i zicem bocanc in tara cizmelor de cauciuc.

     Filmul are:

     Storyline: omu' iese de la parnaie, asista la un asasinat de politist, intamplator alaturi de copilu' de mafiot rus, mafia chineza da sa-si acopere urmele, se lasa cu rapiri, trozneli, batai ca-n filmele cu Jackie Chan (ca testosteron si gloante sunt in film de-ti ies pe ochi), baietii rai pierd, Seagal isi primeste gagica in nurii goi  la sfarsit si toata lumea se pune fericita la culcare. The end.

     "Usor" e o evaluare relativ adecvata a filmului, avand in vedere ca povestea e arhi-rasufata, actiunea e complet stereotipica si totul e la fel de imprevizibil ca locatia unui bloc cu zece etaje (oare ce-o sa se-ntample cu el peste 4 ore, se muta 3 metri mai la dreapta?  -  si asta fara stimulenti naturali gen Haiti sau Vrancea).

     Pratic nu prea gasesti chestii subtile de care sa faci misto pentru ca filmul e oarecum sarac in esenta lui, atat intelectual cat si spiritual. Mai rustic, din topor, asa. Tot ceea ce face e sa propovaduiasca cultul invulnerabilitatii lui Seagal intru eternitate. In rest, ar mai putea sa-ti foloseasca cu succes pe post de audio book la ore tarzii in noapte, in timp ce adormi la el ...